Un arhitect bun isi ia timpul necesar sa asculte si sa inteleaga nevoile, dorintele, visele si imaginile cu impact asupra persoanelor care vor locui spatiul ce urmeaza a fi proiectat, astfel incat casa sa contina schitele pe care beneficiarii le au in minte la prima intalnire. Necesita multa energie ca un arhitect sa descopere si apoi sa puna impreuna ideile importante care definesc pentru un client ,,casa pe care eu o visez”, ,,locul pe care eu mi-l doresc si in care ma simt bine”, ,,atmosfera familiara mie”.
Cu atat mai complicat devine tot acest proces atunci cand acel raspuns vine de la mai multi locuitori ai aceleiasi case, fiecare avand preferintele si specificul lui de locuire. Ca sa intelegem mai bine rolul arhitectului, il putem vedea ca pe un chirias grabit atunci cand este solicitat sa propuna conceptul unei case: el isi imagineaza toate scenariile posibile de locuire pentru acea casa, anticipeaza viata care va avea loc intre acei pereti, apoi iese in intampinarea viitorului proprietar si ii deschide o usa pe care va intra in propria poveste; ii prezinta cele mai avantajoase posibilitati astfel incat locuinta pe care i-o va preda va deveni de-a lungul timpului acel ,,acasa” pe care beneficiarul si-l doreste, acel loc pe care l-a visat, casa de care sa se simta ca apartina.
Pe masura ce proiectul avanseaza, rolul arhitectului se amplifica. Dupa ce acesta asculta povestile personale, acelea despre ,,casa bunicii”, ,,atmosfera care m-a impresionat”, ,,coltul unde as vrea sa ma relaxez”, ,,fotoliul de citit al copilului”, ,,masa unde se va strange toata familia”, si se stabilesc alte aspecte importante (bugetul constructiei, durata de realizare a proiectarii si a executiei) urmeaza propunerile de arhitectura insotite de explicatiile necesare beneficiarului pentru o intelegere facila a proiectului. Astfel, clientii afla cat mai multe scenarii posibile pentru locuinta lor: de ce o casa vagon sau de ce o casa cu o amprenta la sol patrata; un acoperis terasa sau un acoperis in doua sau mai multe ape; ferestre verticale, ferestre patrate, ferestre orizontale; zone umbrite si zone foarte luminate; locuri de stat impreuna si locuri pentru intimitate. Arhitectul trebuie sa gaseasca si sa explice clientului cat mai bine variantele optime pentru fiecare aspect pe care il proiecteaza.
Mai mult de atat, propunerea pe care arhitectul o face va tine cont si de alti factori pentru proiectarea casei. De exemplu, trebuie sa ofere la fel de multa atentie dialogulului cu locul unde se va realiza constructia. Se va uita la vecinatati, la punctele cardinale, va respecta reglementarile terenului, va incerca sa inteleaga si sa interpreteze cat mai creativ specificitatea zonei. Apoi, va trebui sa propuna variante in toate cele trei faze ale proiectului, sa reanalizeze si sa optimizeze solutia de cate ori este nevoie.
Modul de ocupare al terenului, volumetria, raportul plin – gol, circulatiile din curte si din interiorul casei, schema functionala, design-ul, moodboard-uri pentru amenajarea interioara, atmosfera unei incaperi – toate acestea sunt in sarcina echipei de proiectare si implica, de cele mai multe ori, realizarea mai multor variante in functie de feedback-ul primit de la beneficiar. Vor rezulta serii de schite, machete, desene 2D si vizualizari 3D care, in cazurile fericite, nu urmaresc numai un raspuns functional si o preocupare de estetica, ci ele denota responsabilitatea sociala si valoarea culturala a unui proiect care fac parte din misiunea arhitectului.